despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

marți, 15 mai 2012

înscrisuri

sunt doar un scrib, urmez a ta poruncă
în orice timp, cât slova-mi este slugă
am priceput, ți-am deslușit tăcerea
n-am întrebat, să-ți răscolesc durerea
în dreapta ta am fost numai o umbră
din răsărit  în asfințit, zi lungă...
ți-am cunoscut și visul și mirarea
dar n-ai știut cât ți-am slujit suflarea
m-am îndoit ca fir culcat de vânturi
dar ți-am arat câmpiile de gânduri
deși ți-am fost, când te-a uitat pământul
te-am mângâiat cu zâmbetul și gândul
deși căzând,  te-am ridicat în brațe
tu ai ales un trai printre paiațe.
obișnuiam să scriu ce-ți văd în suflet
răsplată n-am cerut, chiar niciun zâmbet
te adoram dar n-am spus nimănui
n-am mâzgâlit cuvinte amărui
erau prea mulți  crezând că n-ar simți
un simplu om atâtea grozăvii
tot mulți privesc nedeslușind  o boabă
privirea lor ori slabă e ori oarbă.
ei doar citesc ce chipul le arată
când ochii-s chei spre-a sufletului poartă.
într-un absurd condus de orbi și muți
rămâi un zeu ce nu ai cum să-l uiți
eu, doar un scrib, ce-și bleastămă penița
fiindcă iubind, și-a iscălit sentința.

duminică, 13 mai 2012

început

descalță-mă tu
de durere,
de gânduri,
de lumi fără noi,
judecate-n cuvânt...
dezbracă-mă tu!
zdrențuit de înfrângeri,
veșmânt îmi e somnul
în timp de noroi...
trezește-mă tu
fluierându-mi speranța
că mâine vom fi,
cum n-am fost: doi și-un drum
pe care, desculță de temeri
voi merge,
spre zori de iubire,
ascunse acum...
zi-mi tu anotimpul
când plouă cu vise
prin văi de privire
în care să cred
iar eu voi păși,
chiar de tălpile-ncinse
îmi spun să rămân,
că mi-e drumul deșert;
ridică-mă tu,
ia-mi dorința în brațe,
din sufletul val
agățat de-amintiri...
e timpul să uit,
mi-am primit palma vieții;
e timp de iubiri
și de-a fi la plural.

bloguri vizitate

Translate