duminică, 18 septembrie 2016

toamna

mi-a ruginit ultima zi de înflorire
iubirea-i mai confuză decât toamna
şi,poate, n-are, toamna, nicio vină
dar prea e pretutindeni...şi în noi.
azi, înţeleg, e timpul de cădere
ca frunze, flori, curg lacrimi arămii
atât de multe, nici n-ai vrea să ştii
e o nuntire-n vrie fără vrere.
spune-mi că-i timp de toamnă peste toate
şi că ne joacă timpul ca pe-un loz
că nu suntem noi cei sătui de ‘’poate''
şi, că  va fi din nou ''la vie en rose''

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu