duminică, 2 august 2015

Niciodată


n-ai să mă uiţi,
pentru că nu ştiu ce
ori nu ştiu cum
te vei trezi vorbindu-mi ca nebun
de timpuri, chipuri prefăcute-n scrum
de anii celor doi copii
zâmbind desculţi.
n-ai să mă uiţi
pentru că zilele în ere
în doi le transformam,
din efemere,
în ve
şnicii cu anotimpuri verzi

n-ai să mă uiţi, oricât ai vrea să crezi
cum altfel ai putea schimba lejer
plumbul triste
ţii
încropând un cer,
senin ca noi
, fără umbr
iri de nor
ştergând uşor,cu un surâs, un dor
din lacrimă, un hohot larg de râs,
din zbucium, zbor
din clipă, viitor?
n-ai să mă uiţi, când zorii  te vor prinde
în mi, în re, în la,

în ritm fierbinte
şi braţul amintirilor te va cuprinde
dar soarele-mi ascunde
vorbe mute
şi nu pot spune
ce abia s-aude
ce mai contează
că sub glezna-mi trează
zac paşi de umbre
urme de secunde?
că te iubesc,nici eu n-am cum să uit!
să nu m
ă uiţi
să nu mă poţi apune
într-un cotlon de suflet fără nume
păstrează-mă cumva 
ca nimeni altă

un cuib de lume 
pe-a iubirii hartă
ştiind c
ă-n trenul  inimii tu ai bilet
dar de mă uiţi,
nu mă ruga să-ţi iert..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu