un negru difuz al tăcerii
sugrumă de strigăt poveri
cuprinşi de sindromul uitării
trăim parc-am fi născuţi ieri.
hazardul e-o glumă nebună
când totul se-ntâmplă cu rost
degeaba eşti lumii furtună
chiar norii te ştiu pe de rost.
la fel şi cu viaţa, nu-i glumă,
din tot ce ţi-e timp , totu-i scris
de crezi că-i destinul minciună
trăieşte, s-aud ce-ai de zis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu