flori de suspin

atâtea stele strălucesc în cer
cum pot eu, lumânare în pustiu,
să rup un petic din albastra galaxie
spre-a fi măcar un punct de foc stingher?
ori printre flori, pământului, moşie
cum să pot eu, palmă de lut uscat
să nasc rubin, ca macul încâmpie
dintr-un cuvânt,
suflet pe o hârtie?
atâtea ape mângâie uscatul,
atâtea păsări cântă ne-ntrecute
ori eu mă trec prinn vorbe-aproape mute
neglăsuind
nemângâind oftatul.
eu nu rostesc, şoptesc...or să m-audă?
nu strălucesc,
doar conturez o umbră
nu înfloresc,
ascund sub talpa mea
flori de suspin,
flori de 'mă veţi uita'.