marți, 22 ianuarie 2013

album


şi când mi-e dor de tine mai tot timpul  plouă...
n-aveai cum să observi
ochii de rouă,
nici toamna ce începe-n primăvară
poftind  la fiecare frunză amorţită,
trezită de un  gând îmbobocit
ca un păcat  ce o va ofili...
până şi iernile dau semne că renunţă
par obosite să îngheţe stropii
prelinşi pe-obrazul slab al fericirii...
azi nu mai ninge ca-n trecut
zadarnic timpul
îndeamnă cerul ne-ncetat să lupte
adeseori se-nchide abătut
în codri deşi de nori
l-aud cum plânge.
nici verile de ieri cu strai de raze
nu strălucesc ca-n zilele de-atunci
poartă de-un timp, în ochii mei, un doliu
veşmântul tern al penelor de cuci.
e mult prea toamnă-n suflet
vrem, nu vrem
plouă întruna
ca dintr-un apoi
din gânduri sugrumate
curg puhoi
tăceri gălăgioase de infern...
de-atâtea ploi o stâncă sângerează
pe ea ne-am iscălit iubirea-n doi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu