colind mut

nu te colind, nici tu nu mă colinzi
înfofoliţi în gânduri şi tăceri
nu mai visăm
doar adormim flămânzi
de tine eu, de mine tu,
stingheri.
ninge cu nopţi mai albe ca oricând
omătul lor uitări aşterne-n noi
doar crivăţul s-a înteţit de când
în trup ascundem  sufletele sloi.
închipuiai mereu câte ceva
Şeherezada ar fi amuţit
nu exista banal în preajma ta
atât de multe-aveai de povestit.
păduri foşneau în gând la al tău glas
şi ciutele îşi domoleau din pas
nici norii nu tunau tot ascultând
ce mult senin năşteai într-un cuvânt.
mi-ai spus demult  ''fă-ţi timpul poezie''
şi, astfel, vei trăi o veşnicie .
cât de frumos încălecam pe-o şa
scriind poveşti despre 'am fost cândva'.
dar acum taci
un zgomot mi-e şi gândul
când deznădejdi în haită mă vânează
polare stări îmi sfâşie cuvântul
în întuneric
nicio stea n-am trează.
ca o cangrenă gerul mă cuprinde
golul de tine îmi înghite zile
cum nu ştiu din tăceri să-ţi scriu colinde
mi-ascund iubirea
printre dalbe file.