miercuri, 12 decembrie 2012

numai să vii...


gânduri pe jos, în preajmă doar risipă
dezordine de visuri strânse ghem
pe masă fulgi si-o singură aripă
un iz puternic de absent şi tern.
e simplu să observi că nu mi-e grijă
orânduirea vorbelor ce par fireşti
pe braţul inimii mi-ai mai rămas o schijă
războiul s-a-ncheiat...şi tot nu eşti.
un ceai fierbinte abureşte zorii
să mă trezesc amân ...certul sfârşit
aşteaptă lacom să te-nchin uitării
dar nu ştiu cum aş mai putea să uit.
atâta timp mi-e îmbibat de vise
până şi scaunul îmi scârţâie a dor
ce te-a grăbit pe scările ucise
de pasul tău gonind spre alt pridvor?
să vii aş face ordine în toate
din tihna clipei voi aşterne lenjerii
reîntregind fărâme de-astă noapte
aş cuteza un ultim zbor...doar fii!

Un comentariu:

  1. o aripa franta....mai poate zbura pasarea iubirii cu o singura aripa? grea inrebare. mai poate renaste un vis de iubire din propria-i cenusa? sperante si intrebari fara raspunsuri, iubire sfaramata si nedumeriri......o forta divina de ti-ar completa tot puzzle-ul cu piesele lipsa, de-ar acoperi toate golurile ce n-ai fi vrut sa fie si care te framanta - rezultatul, ar fi fost acelasi! nu ar fi schimbat cu nimic finalul! nu esti perfecta, nimeni nu e, nici el...nici altul..esti insa....COMPLETA! incompatibilitatea poarta toata vina daca poate fi numita asa.

    RăspundețiȘtergere