risipa

ce-aş fi putut să fac mai bine?
şi cum să fi iubit mai mult?

rafale de-ntrebări, suspine

fac din senin un  cer de lut.

lesne alunecă în gânduri
mototolind un ultim vis
lovesc în suflet ca în scânduri
dar sună gol, a gol ucis.
şi trec de porţile zidite
din amintiri cu zâmbet fals
rostogolindu-se grăbite
să afle ce mi-a mai rămas
acolo zac, sterpe de soartă,
speranţe vechi ce-au obosit

să lupte cum ştiau odată

pentru un vis neîmplinit.

pe zidul înnegrit de-nfrângeri

mucegăit de amăgiri

stă scris cu litere de sânge:

nu mai e timp  pentru simţiri!

credeaţi că veţi lua la rost
acelaşi suflet din trecut?

dar nu-i nici umbră din ce-a fost,

s-a dăruit cui nu l-a vrut.