cumva

în felul tău, tu m-ai iubit...
am înţeles târziu,
nu pot să mint,
doar că ţi-am fost mai mult un asfinţit,
decât un răsărit, ce-am vrut să-ţi fiu!
în felul tău,
ai regretat ceva...
prea ne-am dorit să fie totul
cum n-a fost,
prea n-am ştiut,
când eu,
când tu
şi-am rătăcit emoţii de-nceput!
în felul tău, eu ştiu că încă vrei
să nu-ţi fiu ca un templu,
ci un zeu!
dar, spune-mi tu,
eu chiar nu mă pricep,
cum să te mai iubesc
de nu-ţi sunt eu?