nimic mai mult

Un du-te-vino, timp fără folos
tot ce-am avut, o viaţă de prisos
cât m-am zbătut pierzând atâţia ani
rost fără rost, o viaţă de doi bani.

Ce n-am iubit şi ce n-aş fi iubit
cât am luptat şi cât n-am dobândit
doar aşteptări, nimic n-a fost să fiu
din ce-am avut doar sufletul mi-e viu

E viu... şi ce? Ce rost ar mai avea
când fără sorţi în timpul altcuiva

îl irosesc sperând că voi trăi
ce nu mi-e scris...  şi, totuşi, ce-mi va fi?

ce-mi pare vis e mâine un coşmar?

ridic din umeri, chiar nu am habar
ce azi iubesc, mâine voi duşmăni ?
abia sunt azi ...de mâine ce voi fi?

oale de lut sau poate nici atât
poate doar rod în nu ştiu ce pământ
mugur de flori de-aş fi şi m-ai privi
vei şti ce-am fost? cât am sperat vei şti?

praf de nimic, furtuni de praf să fiu
ori poate nori sau poate nici pustiu
nu-s definiţii pentru ce-am pierdut
mai mult decât am fost şi nu-ţi mai sunt.