emoţii

de-ai şti cum tresar când te simt împrejur!
prea iute mă salt şi răstorn câte-un gând
pe vechiul covor, cu mari pete de jind
ce-mi spun să te strig;
cum să strig ? ce să-ţi spun?
când neagră mi-e şoapta

când glasul mi-e dur
de prea multă noapte,
de tot ce n-am cum,
când tălpile-mi poartă ascunse porniri…

din franjuri zburliţi câte-o teamă rânjind
îmi gâtuie pasul,
alunec oricum;
e cosmosul prins pe tavanul golit
de zâmbetul tău...
prin oftat răguşit
mustrări aburesc geamul visului clar
şi mâine e-o zi
dar de-ai şti cum tresar…