sub orizonturi de cenuşă alerg pe dealuri de cărbune
dar inimile noastre arse abia mai fumegă pe-o culme
nicio scânteie nu tresaltă, doar fumul îmi cunoaşte pasul
departe scârţâie o şoaptă şi vântul îşi ascute glasul
când liniştea culege umbre focul devine amintire
mă-mbrac în fulgi-scrum de speranţe,flori de funingini în privire
pătrunşi de ceaţa resemnării,cremenii umeziţi sub pleoape
vânaţi de corbi, găsesc refugiu în lutul frământat de noapte
nemaiştiind să nască flăcări, clipesc la voia întâmplării
printre grămezile de gânduri, pierduţi în gropile uitării.
bezna flămândă se aşterne pe timpurile cenuşii
prinşi în perdelele de pulberi, doar licuricii par făclii
îmi amintesc cu greu de timpul când alergam cu torţe-n gând
când spiritu-mi dansa în flăcări, iubirea noastră scânteind
şi eu şi tu ,ca prea mulţi alţii, uitând de focul tinereţii
am inundat zorii cu lacrimi, atinşi de aripa tristeţii.
prin cimitirile de ruguri, cu sufletul plin de cenuşă,
suflăm în jarul mult prea jilav s-aprindem patima apusă.
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 25 septembrie 2011
rătăciri
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
eliberare
voi evada
un zâmbet printre gratii
un zâmbet printre gratii
ca o plutire
într-un necuvânt
nu-mi voi închide ochii
nu-mi sunt sclavii
ce n-au avut un drept atât cat sunt.
vreau să mă pot privi
voi fi oglindă
o colivie fără porumbelul alb
voi dezbrăca de mine eul,
limbă
va fi tăcerea ce mi-a fost mormânt.
o bluză mult prea strâmtă , ca o vină
o bluză ce m-a-mpiedicat mereu să zbor
într-un necuvânt
nu-mi voi închide ochii
nu-mi sunt sclavii
ce n-au avut un drept atât cat sunt.
vreau să mă pot privi
voi fi oglindă
o colivie fără porumbelul alb
voi dezbrăca de mine eul,
limbă
va fi tăcerea ce mi-a fost mormânt.
o bluză mult prea strâmtă , ca o vină
o bluză ce m-a-mpiedicat mereu să zbor
destul am mers lipită ca o şină
uitând să mă cocoț pe-un moț de nor.
uitând să mă cocoț pe-un moț de nor.
am obosit să fiu mereu oprită
ocean într-un acvariu fără val
înghesuită-n vis de sticlă mătuită
un vers în tot inversul meu real.
destul am mers lipită de pământ
îmi voi întinde sufletul într-o plutire
ce-o ştiu de dinainte de-a mă naşte-n mine
reamintindu-mi zborul cel dintâi, cu sens înfrânt
mă voi lega de nori cu aripi dezmorţite
şi voi pleca definitiv din timp
ocean într-un acvariu fără val
înghesuită-n vis de sticlă mătuită
un vers în tot inversul meu real.
destul am mers lipită de pământ
îmi voi întinde sufletul într-o plutire
ce-o ştiu de dinainte de-a mă naşte-n mine
reamintindu-mi zborul cel dintâi, cu sens înfrânt
mă voi lega de nori cu aripi dezmorţite
şi voi pleca definitiv din timp
doar suflet, fără zbor de amintire
chip fără brumă pe obraz, doar chip.
chip fără brumă pe obraz, doar chip.
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
joi, 22 septembrie 2011
rugă
dă-mi palma ta să-mi înnoptez dorinţa
să nu mai văd în ochii zilelor sticloşi
hulpavul întuneric nemilos
ce-mi roade visul fraged pân’ la os.
vreau să mă ghemuiesc într-un ungher al vieţii
lipită de podeaua sufletului tău
să-mi hibernez clipa de fericire
în albul anotimp al neputinţei .
îmbracă-mă, de-ai să mă vezi că tremur
cu hainele tăcutelor iertări
să nu mai strig fără s-auzi, prin geruri,
cuvinte de pământ fără cărări.
îmi voi lăsa în urmă resemnarea
pe ciotul unui vis tocit de timp
în palma ta voi fi o linie curbată
spre estul trupului, cu vârful de săgeată.
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
miercuri, 21 septembrie 2011
invitatie
Hai să fim noi copiii zei,
să construim un univers neînceput de alţii,
nemărginit de legi închipuite
schiţate-n joacă de alţi pui de zei!
Să ne-amintim...de tine eu
şi tu de mine,
cum ne-am născut
în infinitul fără timp şi spaţiu,
desene agăţate de zidurile altui cer,
nemărginit de legi închipuite
schiţate-n joacă de alţi pui de zei!
Să ne-amintim...de tine eu
şi tu de mine,
cum ne-am născut
în infinitul fără timp şi spaţiu,
desene agăţate de zidurile altui cer,
pictate de iubire şi emoţii;
să învăţăm a râde-n zgomot cosmic
de născociri, de gânduri nerostite ;
pe rând să denumim, fără cuvinte,
eterne constelaţii plictisite
de ochii fără saţ şi goi ai lumii…
şi să le botezăm apoi,
în ploi
de meteori îndrăgostiţi
şi în izvoare
ce-au umezit priviri de căprioare.
Spune-mi că vrei
şi vom reinventa calea lactee,
pe care vom umbla cu paşi giganţi de zmei…
Spune-mi că vii
să astupăm cu praf de vis
negrele găuri - doar carii ale universului prezent.
Prinde-te-n zboruri începute-n altă vreme
să ne ascundem umbra de pământ.
Eu stiu că vrei
te- aştept în galaxie,
pe banca unui spaţiu de hârtie.
să învăţăm a râde-n zgomot cosmic
de născociri, de gânduri nerostite ;
pe rând să denumim, fără cuvinte,
eterne constelaţii plictisite
de ochii fără saţ şi goi ai lumii…
şi să le botezăm apoi,
în ploi
de meteori îndrăgostiţi
şi în izvoare
ce-au umezit priviri de căprioare.
Spune-mi că vrei
şi vom reinventa calea lactee,
pe care vom umbla cu paşi giganţi de zmei…
Spune-mi că vii
să astupăm cu praf de vis
negrele găuri - doar carii ale universului prezent.
Prinde-te-n zboruri începute-n altă vreme
să ne ascundem umbra de pământ.
Eu stiu că vrei
te- aştept în galaxie,
pe banca unui spaţiu de hârtie.
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
vineri, 16 septembrie 2011
neştire
nu te mai recunosc
şi te-aş certa dar cum ?
când...
nu mă recunosc nici eu
în preajma ta.
străin mi-e gândul tău
când...
nu mă recunosc nici eu
în preajma ta.
străin mi-e gândul tău
l-aş cerceta dar cum?
când...nu mai ştiu gândi
nicicum
în preajma ta.
şi mă întreb
cât vom mai fi de-acum
tu...nicăieri
eu... cum?
o umbra-n preajma ta.
când...nu mai ştiu gândi
nicicum
în preajma ta.
şi mă întreb
cât vom mai fi de-acum
tu...nicăieri
eu... cum?
o umbra-n preajma ta.
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
vineri, 9 septembrie 2011
azi-mâinele de ieri-
într-o zi,
o zi la întâmplare
- alege-o tu!
eu vreau să fie mâine -
mă vei iubi ?
şi, dacă mâine
-ştii, am uitat să-ţi spun,
am scris pe un tavan,
un gând în doi-
mâine
va fi ultima zi de mâine
- alege-o tu!
eu vreau să fie mâine -
mă vei iubi ?
şi, dacă mâine
-ştii, am uitat să-ţi spun,
am scris pe un tavan,
un gând în doi-
mâine
va fi ultima zi de mâine
pentru noi?
şi, dacă nu va fi să fie
şi, dacă nu va fi să fie
mâine acea zi
- e greu să mă iubeşti,
te înţeleg -
să nu mă mai iubeşti
voi fi
doar resturi din ce-am fost
până poimâine
fără tine
şi...
resturile
nu le poţi iubi
- doar dacă
mă iubeşti de azi
şi eu
nu ştiu -
- e greu să mă iubeşti,
te înţeleg -
să nu mă mai iubeşti
voi fi
doar resturi din ce-am fost
până poimâine
fără tine
şi...
resturile
nu le poţi iubi
- doar dacă
mă iubeşti de azi
şi eu
nu ştiu -
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
Iubeşte-mă-n toate !
Iubeşte-mă-n umbrele
paşilor tăi
când tălpile-ţi ard
obosite
sărută-mă-n gura de apă ce-o bei
când gâtul îţi arde
de sete.
Iubeşte-mă-n golul
ce-l simţi în stomac
şi-n tremurul genelor lungi
sărută-mă-n colţul
de pâine uscat
şi-n gândul
ce-n grabă-l alungi
Iubeşte-mă-n fleacuri
sărută-mă-n toate
păstrează-mă-n ochi egoişti
ascunde-mă-n veacuri
vorbeşte-mă-n şoapte
dă-mi formă
în tot ce exişti!
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
în abis
Privind prin ploi
mă vei simţi in stropii abătuţi
strigând în tunet deşertăciunea
zborului înfrânt
prin mlaştini alergând
îmi vei cunoaşte paşii retinuţi
şi mă vei şti
mă cuprindea sfârşitul frunză-n vânt
vei şti că îmi curgeai din piele
vis în picături
mă vei simţi în ceaţa
mă vei simţi in stropii abătuţi
strigând în tunet deşertăciunea
zborului înfrânt
prin mlaştini alergând
îmi vei cunoaşte paşii retinuţi
şi mă vei şti
mă cuprindea sfârşitul frunză-n vânt
vei şti că îmi curgeai din piele
vis în picături
mă vei simţi în ceaţa
mirosind a crin neînflorit
vei desluşi ecoul spart de stânci prin crăpături
mă vei vedea în umbra
acelor de pin îmbătrânit.
privind prin ploi
mă vei simţi în stropii adormiţi
strigând în tunet umbra
zborului ucis
prin mlaştini rătăcind
îmi vei cunoaşte paşii obosiţi
întinde-mi mâna şi mă scoate
din abis!
vei desluşi ecoul spart de stânci prin crăpături
mă vei vedea în umbra
acelor de pin îmbătrânit.
privind prin ploi
mă vei simţi în stropii adormiţi
strigând în tunet umbra
zborului ucis
prin mlaştini rătăcind
îmi vei cunoaşte paşii obosiţi
întinde-mi mâna şi mă scoate
din abis!
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
luni, 5 septembrie 2011
mocirlă de cuvinte
Ştiu că aveam ceva de terminat,
poate un gând sau drumul către tine
nu ştiu de ce
dar m-am împiedicat
stupid, într-o mocirlă de cuvinte.
De nicăieri, absurd mi-au apărut,
la colţ de amintiri
ţipete sparte,
reproşuri aruncate în trecut,
aiurea spuse, poate-n răutate.
Încerc să fug dar şiroiesc pâraie
lacrimi...
nu le-am văzut până acum;
pe rochie-mi stau vorbele de zoaie
certându-mă
că te-am crezut imun
credeam că nu te doare
când vulcanic
te zgârâiam cu replici că nu-ţi pasă
de-ai fi schiţat un zâmbet, o grimasă
tu mă iubeai...
eu acuzam zadarnic.
Şi eu acum speram să te surprind
cu un sărut
să-ţi cuceresc iertarea...
cum să mai vin la tine, să te-alint?
murdară de trecut sărut uitarea;
strivesc un zâmbet rece
de asfalt
în balta-ngălbenită de regrete
cum să-ţi mai spun că astăzi te-am iertat
când tu ai spus tăcerii să mă ierte?
Ştiu că pornisem într-un gând spre tine
dar m-am tăiat
în cioburi de cuvinte
mă-ntorc de unde am plecat
...niciunde
cu “iartă-mă, te rog, n-am avut minte!„
nu ştiu de ce
dar m-am împiedicat
stupid, într-o mocirlă de cuvinte.
De nicăieri, absurd mi-au apărut,
la colţ de amintiri
ţipete sparte,
reproşuri aruncate în trecut,
aiurea spuse, poate-n răutate.
Încerc să fug dar şiroiesc pâraie
lacrimi...
nu le-am văzut până acum;
pe rochie-mi stau vorbele de zoaie
certându-mă
că te-am crezut imun
credeam că nu te doare
când vulcanic
te zgârâiam cu replici că nu-ţi pasă
de-ai fi schiţat un zâmbet, o grimasă
tu mă iubeai...
eu acuzam zadarnic.
Şi eu acum speram să te surprind
cu un sărut
să-ţi cuceresc iertarea...
cum să mai vin la tine, să te-alint?
murdară de trecut sărut uitarea;
strivesc un zâmbet rece
de asfalt
în balta-ngălbenită de regrete
cum să-ţi mai spun că astăzi te-am iertat
când tu ai spus tăcerii să mă ierte?
Ştiu că pornisem într-un gând spre tine
dar m-am tăiat
în cioburi de cuvinte
mă-ntorc de unde am plecat
...niciunde
cu “iartă-mă, te rog, n-am avut minte!„
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
duminică, 4 septembrie 2011
tacerea ta
te caut
în tăcere
fără să ştiu ce voi găsi.
tac, te ascult
învăţ
să-ţi înţeleg
cuvântul nerostit
mă prăbuşesc
umbre şi urme
de gânduri
nicio şoaptă...
mă lovesc
într-un ţipăt
stins
într-o ceartă
nu vreau
sa strig
nu vreau să plâng
să-ţi stric
prezentul
mut
e iadul tău tăcut
e şi al meu.
aud
ce n-am ştiut
s-ascult...
simţirea
am coborât
şi voi rămâne
în infern
atâta timp
cât te găsesc
în el.
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
nisip
Ceva
din bobul de nisip
îmi spune
« stai , nu s-a sfârşit! »
Dar, scoica fără balamale
râde
“hai, du-te, cât ai timp!”
Să plec, să stau, să fug, să vreau
nu ştiu
şi dau să fug
n-aş vrea să plec
şi stau... te-aştept
şi vreau
dar vreaul meu
e doar de mine cunoscut.
Cât stau,
simt rădăcini cum prind în timp
mă sperii şi iar dau să fug
smulgându-mi bobul de nisip
nevinovat
că tu nu ai ştiut...ce-am vrut!
Deci, plec,mi-e greu...
şi scoica o zdrobesc
în fuga mea
cu pas de-ateu
un singur gând mai doare azi
că nu mi-ai fost nisip
şi marea ta
cea mare eu.
din bobul de nisip
îmi spune
« stai , nu s-a sfârşit! »
Dar, scoica fără balamale
râde
“hai, du-te, cât ai timp!”
Să plec, să stau, să fug, să vreau
nu ştiu
şi dau să fug
n-aş vrea să plec
şi stau... te-aştept
şi vreau
dar vreaul meu
e doar de mine cunoscut.
Cât stau,
simt rădăcini cum prind în timp
mă sperii şi iar dau să fug
smulgându-mi bobul de nisip
nevinovat
că tu nu ai ştiut...ce-am vrut!
Deci, plec,mi-e greu...
şi scoica o zdrobesc
în fuga mea
cu pas de-ateu
un singur gând mai doare azi
că nu mi-ai fost nisip
şi marea ta
cea mare eu.
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
sâmbătă, 3 septembrie 2011
rostul unui cuvant
palid timp pe-al tau chip conturat de un fum albicios
ca batran felinarul ce arde in coltul din dreapta
tu zambesti si el mut iti fixeaza privirea sfios
un cuvant ai fi spus...indoiala iti sperie soapta
printre fire de par incalcite de timpuri si vant
scotocesti, rascolind radacina si ea incordata
cu reci degete cauti acelasi si-acelasi cuvant
perna moale din palma iti sprijina fruntea plecata
ar fi fost un cuvant... pe cuvant, merita incercat
prea devreme nascut, nerostit, e acum prea departe
o za lipsa din lantul ideii si gandu-i trunchiat
n-ai gasit sensul lui, parasindu-l in litere moarte
foaia alba, flamanda de scrieri promise te cearta
ar fi vrut sa-l fi scris, sa-i dai forma si loc printre randuri
poti da vina pe fum dar tu stii, esti doar tu vinovata
ignorand un cuvant, ai starnit o tornada in ganduri...
e tarziu... poti sa stergi tot ce-ai scris fara el asta seara
nu se leaga nimic, doar franturi de sperante ucise
omitand un cuvant ai facut intelesul sa para
ne-nteles, ne-frumos, propozitii intinse... extinse.
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
vineri, 2 septembrie 2011
incoerenţe
te prinzi, mă pierd într-un dezmierd
te ştiu, mă ştii, eu nu întreb
de ce, de când
şi până unde
cuvintele ne vor ascunde
cu punct şi virgula vom fi
tu A
eu A cu pălării
doi clandestini prin alfabet
vegheaţi de-acelaşi sentiment
din nou te prinzi, eu iar mă pierd
într-un alint,
într-un dezmierd...
pe câte-un rând notând discret
amorul nostru imperfect
mă prind, te prinzi într-un limbaj
reinventat, nedescifrat
cumva să-mi fii alăturea
eu A cu multe pălării
tu, dragul meu,
acelaşi A.
te ştiu, mă ştii, eu nu întreb
de ce, de când
şi până unde
cuvintele ne vor ascunde
cu punct şi virgula vom fi
tu A
eu A cu pălării
doi clandestini prin alfabet
vegheaţi de-acelaşi sentiment
din nou te prinzi, eu iar mă pierd
într-un alint,
într-un dezmierd...
pe câte-un rând notând discret
amorul nostru imperfect
mă prind, te prinzi într-un limbaj
reinventat, nedescifrat
cumva să-mi fii alăturea
eu A cu multe pălării
tu, dragul meu,
acelaşi A.
“Life is a dream for the wise, a game for the fool, a comedy for the rich, a tragedy for the poor.”
― Sholem Aleichem
Abonați-vă la:
Postări (Atom)