vineri, 11 noiembrie 2011

trăiesc

Dar nu renunţ  să cuceresc versantul
din care m-am desprins ca un păcat
„ e zidul sfânt„ îngenunchează bradul
- atât de sfânt că nu m-a suportat
când te-am zărit vultur contur de noapte
scrutând în orizont un viitor
m-am dezlipit din steiul unui “poate”
spre cerul tău crezând că pot să zbor
cum de-am sperat că voi porni săgeată
în nori ce te-au ascuns de-al meu cuvânt
aripi n-aveau dorinţele-mi de piatră
alunecări de gânduri m-au înfrânt
izvoarele n-au vrut să-mi ştie setea
mi-e trupul bolovan de neuitări
înfipt în valea timpului aievea
rostogolit din vârful unui “ieri”
dar sper să pot pe crestele abrupte
de colţul unui „dacă„ să m-agăţ
să fiu pupila ochilor de munte
culorile uitării să le-nvăţ
în grotele speranţelor deşarte
îmi voi închide trupul pământiu
din coastele iubirii sfărâmate
te voi hrăni cu suflet cenuşiu
mai vreau să cred că sângele-mi va curge
setea de viaţă să mi-o domolesc
pe zidul sfânt un ochi voi fi ce plânge
izvoare amintindu-ţi că… trăiesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu