despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
iartă,uită și nu privi-napoi, dacă vrei să valoreze clipa.

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 19 octombrie 2013

o altă zi

în fiecare zi îmi beau cafeaua
greoi prin zorii fumurii privesc
acelaşi aer gri, de-ar fi ţigara
dar e un dor de care mă izbesc
tristeţi mă tutuie ca pe-un coleg
de-o viaţă
şi mă desprind, nor dintr-un ultim cer
speranţa-i dusă-n altă dimineaţă
când ceasu-i sec,nu mai am  timp să sper
tu n-ai să vii, cafeaua-i mult prea rece
tuşesc, mă gâtuie al zilei colier
unde-am greşit? iubirea n-are lege
deci cui justeţe astăzi să mai cer?
înghit în sec, un sec ce încă doare
am multe de făcut, zâmbesc subtil
nu-mi pare rău că viaţa mă întrece
nici nu ma bucur, totu-i inutil.
sunt vie! vie-mi spun?
nu-s rug de struguri
şi nu-i nici strop de soare
să-mi dea zilei muguri!
e toamnă până-n degetul cel mic al lumii
dar ce isteţi îmi par acum nebunii
ca un vârtej de frunze mă ridic
scutur anost nopţi fără rost în ploaie
de-atâta colb, în geamuri văd un pic
zâmbetul zorilor
acoperiţi de zoaie.
c-un gest grăbit,sting într-o scrumieră
un ultim gând,vis întrerupt de-un ceas
pe fruntea încreţită de tăcere
susură trist al amintirii glas
arunc peste un umăr o privire
parcă te văd venind şi parcă nu
un plin de umbre ca o ruginire
mă umple de regrete, nu eşti tu.
te caut ca pe-o şoaptă în tăcut
ca braţul rătăcit în aşternut
viaţa-i o  lista de ' you have to do'
eu, doar un jucător fără  atu.

spăl ceştile de zaţ ca de trecut
şi-nchei o nouă zi fără-nceput!

irosire

gând sinucis în ştreangul unei şoapte
ai vrut să strigi iubirii ce-a trecut
puteai avea acum alai de fapte
înspăimântat de toamnă, ai tăcut...
gând fără grai, păcat de-a ta lumină
puteai, cu un cuvânt, să mă învii
azi, răstignit în vorbe de rutină,
nici amintirii nu-i poţi glăsui.

destine

un negru difuz al tăcerii
sugrumă de strigăt poveri
cuprinşi de sindromul uitării
trăim parc-am fi născuţi ieri.
hazardul e-o glumă nebună
când totul se-ntâmplă cu rost
degeaba eşti lumii  furtună
chiar  norii te ştiu pe de rost.
la fel şi cu viaţa, nu-i glumă,
din tot ce ţi-e timp , totu-i scris
de crezi că-i destinul minciună
trăieşte, s-aud ce-ai de zis!

rosturi

am un talent aparte
de-a mă îndeparta
de toţi cei ce din moarte
m-au ridicat cândva
e ca un fel de boală
cum simt că iar trăiesc
cu gânduri ca de smoală
chipul mi-l zugrăvesc.
sting des în ochi lumina
şi fluier a pustiu
nu-mi poartă nimeni vina,
mi-e felul pământiu.
şi la ce bun doar albul
de n-ar fi negru ioc?
cam cât ar fi catargul
când vasu-i un breloc?
o, deseori, îţi vine
să uiţi că m-ai ştiut
dar, colorând, ştii bine,
cu mine-ai început.

vineri, 18 octombrie 2013

poate

mereu prins între extreme
sufletul n-are răspuns
Da sau Nu- cleşti cu embleme
smulg şi ce n-aveai de spus.
el, de fel, nu cântăreşte
sentimentul în cuvânt
dar se zbate ca un peşte
pe uscatul ce mi-l zvânt.
mut, ca anotimpul morţii,
mi-e răspuns un simplu 'poate'
spune-mi, cum să-i spun Da sorţii
când dă, zilnic, Nu din coate?

bloguri vizitate

Translate