despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
iartă,uită și nu privi-napoi, dacă vrei să valoreze clipa.

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

am timp

Nu mă iubeşti?
Nici timpul nu mă vrea
de m-ar fi vrut, o clipă mi-ar fi dat
dar pleacă zilnic
fără vreun regret
Nu mă iubeşti?
oricum mai am ceva
am timp să te iubesc 
până te iert !

marți, 10 ianuarie 2012

uitări

nu mă striga, te rog, în timp pustiu
nu căuta ce nu mai pot să-ţi  fiu
poate cândva, cândva de-ai fi strigat
aş fi venit cu tot ce-am refuzat
dar, vezi tu ,visul l-am legat de-un nor
speranţelor le-am spus...n-am viitor
iubirea am lăsat-o pe un mal
marea uitării să-i închine val
nu mai striga, inima mi-a surzit
nici ochii nu mai cred de-atât privit
spre orizonturi fără înţeles
spre care eu m-am dus şi tu n-ai mers
nu definesc absurdul în tăceri
nu-ţi cer să uiţi nici tu n-ai cum să-mi ceri
am înlesnit chemări şi n-ai răspuns
s-au rătăcit, surzimea mi le-a smuls
doar pescaruşii le-au recunoscut
şi mai răspund în câte-un ţipăt scurt
neînţelese nu cred să fi fost
dar azi trăim uitarea pe de rost.
de când e-atât de greu să fii iubit
de parcă am trăi la infinit?
de-acum, talazuri reci pe ţărm au şters
tot ce-ţi părea pe-atunci lipsit de sens.
ecouri doar mai tună în zenit
nu te mai chem, oricum n-ai fi venit.

luni, 9 ianuarie 2012

amăgiri


Ce hău îţi curge, astăzi, din privire
şi tot cuvântul, parcă, numai tună…
Să fi crezut, eu, că-mi jurai iubire
în liniştea ce-mi prevestea furtună?

Ce clopote se-aud în depărtare?
Ce scâncete par alintări promise!
De ce-mi porţi nori, in locul unui soare
în orice-ai spune ? nu-s simţiri, nu-s vise…

Ce vânturi bat în amintirea noastră
şi cât nisip aştern peste speranţă !
-furtuni de amăgiri, vreme nefastă-
doar nopţi vom fi, nicicând o dimineaţă!

Ce ţi-am greşit când îndrăzneam a cere
doar sentiment, nicicum întunecime ?
ştiam iubi şi tainica-ţi tăcere…
Ce hău e-n noi , ce aspră adâncime!

când e destul

am obosit şi am închis în chei
sub veşnici munţi, izvoare nesătule
un suflet plâns, zbucium fără temei
temeri şi zboruri ce mi-au fost destule

azi mi-am jurat şi am săpat in stânci
nou aşternut de gânduri şi-aşteptare
încui în munte urmele adânci
spre şesul vieţii să dezleg  visare

să uit de doruri şi de amintiri
să uit de lacrimi şi de ploi osânde
ce sapă-n gând tranşee de răniri
şi uit de mine cum n-am fost niciunde

şi poate într-o zi voi fiinţa
şi voi striga cumva în lumea largă
cum că am rostul meu pe undeva
cum că exist şi viaţa-mi este dragă.


bloguri vizitate

Translate