despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 6 iulie 2012

fii tu!

să vii, când nimeni nu te mai aşteaptă
să râzi, când vrei în lacrimi să te pierzi
să urci în fapte
cu mai mult de-o treaptă
să plângi cum plânge omul fără crez!
să lupţi, chiar şi atunci când ai doar gândul
să vezi, oricât de beznă-i ziua ta
să crezi, chiar de potrivnic ţi-e pământul
să iubeşti viaţa, chiar de-i palmă grea.
de par numai cuvinte, tu mă iartă,
le spun ca pentru mine, să nu uit
că asta-i soarta, de-ncercări curtată
şi nu-i prezent, fără un timp trecut.
orice să faci, orice, numai să fie
trecerea ta, o urmă de neşters!
de rostul ţi-e nebun, fii nebunie...
fii tu şi fă-ţi din suflet univers!



Be yourself! (traducere de Laura Cristina) 

To arrive when there is no one waiting
To laugh when in the tears you’d want to lose yourself
To climb in works a lot more than a step
To cry the way a hopeless man would cry.
To fight even when all you have is thoughts
To see even when the darkness is your day
To keep believing even if the Earth should come against you
To love when life’s a heavy slap.
If they seem only words, forgive me
I say them as for me, lest I forget that this is destiny
Courted by trials and there is no present without a passed time.
Do whatever, whatever you may do to make your passing
An indelible trace
If your purpose is mad, be madness
and make your soul your Univers

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bloguri vizitate

Translate