vineri, 20 ianuarie 2012

a fost să fim


Nu ştiu în care zi sau pe ce stradă,
eu, primul pas, ori tu să-l fi făcut…
ce ochi au vrut ca sufletul să vadă
zori de-nceputuri, drum neînceput?

Puteam să trec iar tu puteai rămâne
goi de privire, de simţire goi
având un mâine eu, tu un alt mâine,
fără un ieri să-l amintim în doi.

Colecţionari de zboruri şi de vise
de-atunci purtăm iubirea în surâs
şi nu-s cuvinte spre a fi descrise
tăceri ce au atât de mult de spus.


7 comentarii:

  1. si de ce a fost sa nu mai fim?

    RăspundețiȘtergere
  2. in poezie nu am incetat sa fim, draga anonim :)

    RăspundețiȘtergere
  3. buna,foarte frumoase versuri,,,citind,multe lucruri din trecut imi treceu prin minte....

    RăspundețiȘtergere
  4. Hei! Va urmaresc de ceva vreme poeziile. Imi puteti spune cu ce se ocupa o persoana ca dumneavoastra in viata de zi cu zi? Multumesc. Toata aprecierea mea!

    RăspundețiȘtergere