chiromanţie

eu m-am născut în palma ta,
pe calea cea mai grea din toate
linia inimii mi-a fost
drum urgisit cu iz de moarte.
în pumnul strâns m-am ghemuit
să-ţi fiu un punct în orizont
ce nici măcar nu l-ai zărit,
deşi un punct încheie tot.
m-ai iscălit în carnea ta
acum sunt rana ce-o dezici
nici să mă ştergi n-ai mai putea,
m-ai scris cu litere adânci..

mulţumire

 tu m-ai golit de toate morţile
ce mi-ar fi dăruit
eternitatea
acum să mor nu pot
chiar de-aş mai reuşi cumva
cândva
ar fi un fel de somn
o adormire fără vis
deşertăciune!
câtă genune mi-ai lăsat
împrăştiindu-mi  sufletu-n eter!
ţi-aş mulţumi că am rămas în viaţă
dar, oare, nu-i chiar viaţa moartea cea mai mare
pentru suflet  ?
voi adormi,atunci, doar trupul,
mintea
lemn în lemn
lut între luturi
printre grămezi  de amintiri
ca un pustiu pierdut într-un pustiu ...
cum ar putea muri ce nu e viu?
doar sufletul credul şi zdrenţuit
mi-ar fi salvat eternul de sfârşit.

doar omul

Oceanul, fără râuri , rămâne doar pământ
pământul, fără iarbă, devine doar cuvânt
cuvântul nerostit e punte spre uitare
uitarea-i ce se-alege din tot, fără valoare
valoarea o măsoară doar omul în cuvânt
iar omul, plămădeală din apă şi pământ
calcă pe tot ce-i sacru, prezentul i-e avânt
uitând că existenţa e doar o noţiune
când lasă la tot pasul doar praful dintr-o lume!

nu ştiu

 în ce cuvânt să strig
ce nu mai pot
şi în ce limbă dorul mi-ar avea ecou?
de câte ori să pic,
în ce genunchi?
de câte ori să mă ridic din nou?
în ce culori să vadă ochii mei
un asfinţit
ce-i de culori pustiu?
în ce fel să-ţi mai fiu
eu care-am fost
(cum spui)
şi plus şi minus infinit ?
 nu ştiu!

contrast

să spun, nu mi-e uşor, las urmă
de câte ori alerg să fug
iar alergarea ce mă curmă
e bâlbâiala ce-o îndrug.
absurd contrast de sentimente
sfârşeşte zilele pe rând
delir de gânduri, puf şi pietre
strigăt de mut, oftat în vânt!
înaintez, oricât aş bate
pasul pe loc, greu de-amintiri
răsuflu-a viaţă cât se poate
ca un balon prin trandafiri.
dar cât respir, e loc de mâine
chiar dacă mâine e doar vis...
cum să mai sper într-o minune
când azi abia de cred ce-i scris?