Răspuns

ce-ar fi să crezi că nu exist 

şi să-ţi apar ca o mirare
două cuvinte într-un vers  

de inimi scris

cum ar fi oare ?
ce-ar fi să nu-ţi mai aminteşti
spre ce-ai plecat
şi nici de unde
de mine să te molipseşti
ca minutarul de secunde
ce-ar fi să mă opreşti atunci
si să-mi vorbeşti
fără pudoare
şi orice-ar fi să nu m-alungi
oricărui gând să-i dăm culoare ?
ce-ar fi sau oare cum ar fi
de n-am fi numai întrebare
să fim răspuns în orice zi
nu doar o simplă întâmplare?

plecări

ne-am scufundat în apele tăcerii

tu nu mai spui nimic
eu tac adânc
ce linişte-i în braţele uitării
ce calmă-i
unduirea unui gând....
ne-am descălţat
de vise lăcuite
de timpul mult prea rece de iubit
de zboruri oarbe
zbateri în cuvinte
am obosit de şoapte
...am muţit.
ne-am dezbrăcat de sărutări promise
pornind pe drumul către nicăieri
lăsând pe maluri
sorţile învinse
ne-am scufundat  în valuri de tăceri.

urme

cam aşa,
doar un ciob mai la dreapta
zic, oftând: "parcă nici nu s-a spart..."
"e... la fel!"
nu-i la fel, dar n-am alta
nici nu vreau
cât de noi n-am uitat
nu ştiu, zău, cum sau cât mă va ţine
şi nu cred
să mai poată zvâcni
prea sunt urme de dor
şi de tine
prea adânci s-o mai pot întregi
nu-i la fel...
dar e vie şi luptă
(o ştiai, nu întreb de-o mai ştii)
de nu crezi
taci puţin şi-o ascultă
bate-n şoaptă...o poţi auzi.
nu mai strigă
a plâns mai devreme
iar acum parcă prinde-a pulsa
de-ar uita
de te-ar scoate din vene
ar mai bate un timp
dar nu vrea.

pur si simplu

pot face stelele rotunde
şi luna roz, luceferi trei
noi universuri în secunde
doar uită-te în ochii mei

pot îmblânzi un dinozaur
din fluturi pot preface zmei
din norii poleiţi cu aur
storc ploi de must şi ceai de tei.

pot gâdila să râdă vântul
în hohote ca moş crăciun
atâta doar: să-mi crezi cuvântul
că nu-i un joc de om nebun!

pot face lumi îngemănate
şi plopii câte doi, ca soţi
pot face tot cât cred în toate,
doar tu să mă iubeşti nu poţi.

Furtună şi senin

Să nu-mi laşi sufletul 

să plângă,

oricât mi-s ochii de ploioşi,

opreşte norii să-şi înfingă,

în ceruri,

colţii veninoşi.

Dacă va fi să-mi fie teamă,

că nu e vreme pentru noi,

adună-mi visele

în palmă 

şi spală-mi gândul

de noroi.

 În doi vom merge

prin furtună,

ca două vâsle ce împing

năvala apelor în urmă,

spre al iubirii ţărm,

înving.

Iar de s-ar îndura destinul

să-ndrume luntrea

către port,

zâmbind, vom ancora seninul

în sulfet, în priviri,

în tot.