minutul

Împletire
de secunde subţiate
diluate de ape
şi vremuri sărate
înlănţuite
una pe faţă
una pe dos
îmi ţes visul
în lătratul câinilor de zi
sfidând pisicile nopţii
ce-mi fugăresc secundele
în alt tărâm ...  trecutul;
pun capcane de şoareci
la graniţa timpului
şi zâmbetul momeală
sperând
să mai prind o secundă, două
să le pot împleti
cu un gând
cu un tremur
una pe faţă
una pe dos...
una pe faţă...zâmbesc!
o clipă cu tine mi-ar mai trebui
să-mi cos
minutul
în care voi învăţa
să trăiesc!

despre destine

Încrucişându-ne privirea
destinele ni le-am lipit
prin irişi dilatând simţirea
pe-aceeaşi palmă ne-am unit.

În zâmbete fluturii zburdă
peste câmpia de fiori
boboci de maci timizi se-avântă
către obrazul fără nori.

Împreunând mână cu mână
în degete ne sărutăm
şi ancorându-ne de lună
pe dealul gurii alergăm.

Hrănindu-ne trupul cu şoapte
culese de pe buze flori
fugim de-atunci în orice noapte
spre crângul de îmbrăţişări.

refugiu

Când lumea
mi s-a arătat îngustă
şi nu am reuşit s-o mai pătrund
m-am îmbrâncit
în gaură  de şarpe
să-mi zgârâi trupul
într-un strâmt mai strâmt.

Şi am pătruns
cum n-a pătruns cuvântul
în cosmice îmbrăţişări de univers
încolăciri de gând înghesuite
în gura lumii
într-un singur vers.

Mi-am lepădat
fâşii de piele smulsă
în îngustime să mă cuibăresc
şi am urlat
însângerând pământul
monosilabic plâns
nepământesc

pe drum...

Umbra mi-o pierd pe-un drum de ţară

-prin colburi drept podoabe-

de timp călcat

cu maluri creţe si urme de potcoave.

trec printre nori de fum;

aprinse, grămezi de  amintire,

frunze cu aripile-nvinse

din plopi ce-mi stiu pornirea,

răniţi de vânt si trecători

cu ramurile frânte,

umbreau  ieri fruntea-mi fără nori,

arsă acum de gânduri…

în linii strâmbe de căruţă

ghicesc ziua de mâine

o năduseală mă sărută

şi totu-i uscăciune.

un pas, al doilea

şi mă-mpiedic;

un bolovan de piatră

stă leşinat în drumul vieţii

cerşind  un strop de apă.

în urmă-mi, firele copile

de praf stărnit în grabă

se prind în horă, fac vârtejuri

ca umbra să mi-o piardă.

O vrăbiuţă face-a ploaie

parcă-mi culege urma;

un strop timid, încă un altul

curând vor fi noroaie.

Pe rând, ca sunete de cuie

pe-o tablă aruncate

(căciula casei nimănuie),

glasuri de nori  mă ceartă;

îngân  vârtejuri obosite 

în aşteptarea serii

mersul mi-e greu,

tălpile-ncinse

pe drumul întâmplării.

Târziu, un murmur de răcoare

şi mângâieri lichide

îmi strâng în braţe iertătoare

umbră şi trup livide.

  

reproş

Ştii unde te-am găsit?

Unde n-am căutat

...la îndemână.

Ştii când te-am auzit?

Când eu, tăcând,

tu ai tăcut

abis şoptit

...în mine.

Te-am cunoscut

privind în vis;

atât de la-ndemână !

Cum n-am ştiut să te ascult ?

Eram

vecini în gânduri...
mână-n mână!

Acum,

târziul mă va pălmui,

că nu te-am căutat

în timpul vieţii.