lie, ciocârlie

e ca şi cum ar fugări un vânt în zări

pe-un câmp de spini, plăpânda păpădie

îndurerată ca o lie ciocârlie

aşa te zbaţi când îţi iei viaţa la-ntrebări.

e ca şi cum un cer plin de rugini

îşi scutură amaru-n ochii tăi

vezi doar pustiul zborului prin văi

îndurerată ciocârlie printre spini.

chiar ca şi cum nimic n-ar mai conta

te-aşezi pe cioata unui gând sfârşit

când timpu-i puf de păpădie-n vânt gonit

doar poezia-i, lie, vocea ta.