joi, 4 august 2016

azi

de-aş fi ştiut că viaţa-i doar un pumn
de amintiri în care mă zăresc
un trist pribeag pe-un îndărătnic drum
ce nu-i nici om, nici umbră să-l numesc
poate doar asfinţit cu ochi de moarte
pe care timpul îl socoate-n zori
parcă nu m-aş mai naşte om,
plin de păcate
ci m-aş ascunde într-un colţ de nori
unde să nu mă ştie cerul strâmb, nici lutul
unde să pot striga ce simt, ce sunt
iar dacă nu mi-ar auzi nimeni cuvântul

vă jur ca aş ploua cu vise pe pământ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu