nu vreau să cred şi nici n-am cum
când spui că-i tot minciună
dau veşnicia pe-un scurt drum
dar nu te iau de mână.
eu cred în suflete, mai sper
că ochii nu înşală
şi pun zălog întregul cer
pe-un zâmbet de migdală.
duc munţi, în suflet, de dureri
ştiu cum suspină norii
dar nu dau mâinele pe ieri
nici de-mi blesteamă zorii.
trăiesc boem, cred şi iubesc,
n-am timp de îndoială
deşi mi-i felul pământesc
n-am gânduri de spoială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu