despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 30 decembrie 2011

reamintiri

Îţi aminteşti ce-ţi povesteam?
pe coridorul vieţii
doar uşi închise, niciun geam
şi-atât de goi pereţii

jur că nici gândul nu clipea
de teamă  să nu piardă
o lumânare ce părea
că umbra mi-o dezmiardă

îmi amintesc un plâns bizar
ori  şoapta unor trepte
şi tremurând fără habar
rugam  îngeri să ierte

pereţi-s muţi şi cerul surd
prea multe uşi închise...
îţi aminteşti? parcă-i demult
şi par că-s numai vise

dar vis n-a fost… doar nefiresc
nici prea demult, nici mâine
doar un destin: să rătăcesc
numindu-te „străine„

dar aminteşte-ţi de-ai să pleci
cum scârţâie durerea
şi cum răsună-n ziduri  reci
un singur cânt…tăcerea.

luni, 26 decembrie 2011

imposibil vis


Mă bântuie gânduri cu trenă,
smolite spaime în sobor…
ascund în van fruntea sub pernă,
înghit în sec şi sec mă dor 

margini de vise sfâşiate,
fâşii de lumi ce-mi  par fireşti
ucise-n zboruri inventate
când eu nu dorm şi tu nu eşti. 

Pictez stângaci pereţi albaştri
cu amintiri ce ne resping;
deşi privim aceiaşi aştri,
ai tăi răsar, ai mei se sting.

Tot te mai simt oricâtă noapte
întinde spaima pe pereţi;
în pat sunt eu, tu eşti departe,
la braţul altei dimineţi.

Spuneai că-i vis, eternitate,
jurai că vrei un zbor în doi…
tu urci spre viaţă, eu spre moarte
şi trena-i neagră dinapoi.

Zâmbeşte luna milostivă,
strivesc un vis în aşteptări…
îmbrăţişând noaptea lascivă
cu nori la piept pornesc spre zări. 

Răceala treptelor sărută
desculţ, orb sufletul peren…
furtuni de temeri îl înfruntă;
urcând, m-apropii de infern.

Tăcere-i tot, cer de tăcere,
uitări de vis în gând îngrop
păşind  spre hăul de durere
cu suflet gol, cu zâmbet mort.

Purta-vor aştri răsărirea
pe cerul clipei fără rost ?
Flămânde nopţi mi-au stins iubirea
şi nu mai sunt nici cât am fost.

Acum un rug fără scânteie,
mâine o umbră şi atât…
tăioase zbateri vor să-ncheie
un imposibil vis crezut.

bloguri vizitate

Translate