vineri, 30 decembrie 2011

reamintiri

Îţi aminteşti ce-ţi povesteam?
pe coridorul vieţii
doar uşi închise, niciun geam
şi-atât de goi pereţii

jur că nici gândul nu clipea
de teamă  să nu piardă
o lumânare ce părea
că umbra mi-o dezmiardă

îmi amintesc un plâns bizar
ori  şoapta unor trepte
şi tremurând fără habar
rugam  îngeri să ierte

pereţi-s muţi şi cerul surd
prea multe uşi închise...
îţi aminteşti? parcă-i demult
şi par că-s numai vise

dar vis n-a fost… doar nefiresc
nici prea demult, nici mâine
doar un destin: să rătăcesc
numindu-te „străine„

dar aminteşte-ţi de-ai să pleci
cum scârţâie durerea
şi cum răsună-n ziduri  reci
un singur cânt…tăcerea.

luni, 26 decembrie 2011

imposibil vis


Mă bântuie gânduri cu trenă,
smolite spaime în sobor…
ascund în van fruntea sub pernă,
înghit în sec şi sec mă dor 

margini de vise sfâşiate,
fâşii de lumi ce-mi  par fireşti
ucise-n zboruri inventate
când eu nu dorm şi tu nu eşti. 

Pictez stângaci pereţi albaştri
cu amintiri ce ne resping;
deşi privim aceiaşi aştri,
ai tăi răsar, ai mei se sting.

Tot te mai simt oricâtă noapte
întinde spaima pe pereţi;
în pat sunt eu, tu eşti departe,
la braţul altei dimineţi.

Spuneai că-i vis, eternitate,
jurai că vrei un zbor în doi…
tu urci spre viaţă, eu spre moarte
şi trena-i neagră dinapoi.

Zâmbeşte luna milostivă,
strivesc un vis în aşteptări…
îmbrăţişând noaptea lascivă
cu nori la piept pornesc spre zări. 

Răceala treptelor sărută
desculţ, orb sufletul peren…
furtuni de temeri îl înfruntă;
urcând, m-apropii de infern.

Tăcere-i tot, cer de tăcere,
uitări de vis în gând îngrop
păşind  spre hăul de durere
cu suflet gol, cu zâmbet mort.

Purta-vor aştri răsărirea
pe cerul clipei fără rost ?
Flămânde nopţi mi-au stins iubirea
şi nu mai sunt nici cât am fost.

Acum un rug fără scânteie,
mâine o umbră şi atât…
tăioase zbateri vor să-ncheie
un imposibil vis crezut.

marți, 20 decembrie 2011

doar nori


e totul straniu, nefirească stare
şi nu sunt aripi ce mă prind în zbor
doar sufletul mi-l văd în aşteptare
nici n-am murit, nici nu mai ştiu să mor
cum mă desprind, mă port spre altă cale
deşi nu-i vis şi nici întâmplător
mi-e trupul vânt, mă risipesc rafale
cu doar un gând mă pot preface nor
zbor şi plutesc... bizară-nlănţuire
alţi nori mă cheamă, spre alt cer pornesc
din ochi împrăştii aşchii de lucire
mai pot să fulger tot pe cât iubesc
nu spun că-s gri şi nu aduc furtuna
ar fi ciudat cât încă suflet am
şi cât mai simt ...durerea mi-e totuna
nu cert în tunet şi nu-ţi bat în geam
ce nefirească pare depărtarea
dar când nimic nu mă reţine jos
renasc în ploi sau ploaia mi-e uitarea
a tot ce-am fost...ce tot fără folos!
rămân aici pe cât va fi să-mi fie
n-ai să-mi vezi urma-n tină prea curând
chiar de nu voi ploua o veşnicie
voi fi doar nori ...să nu mă porţi în gând.

luni, 19 decembrie 2011

să ning...

respiră-mi gerul de-mi doreşti ninsoarea
oricât de rece, altfel nu mă ştiu
iubeşte-mi norii adumbrindu-ţi zarea
şi voi fi iarnă cum ai vrut să-ţi fiu

primeşte-mi fulgii ca pe-o sărutare
apoi să-mi spui că nu vrei alt decor
curând vom fi  o albă  întâmplare
dezlănţuite inimi  într-un zbor

vino la dans cu fluturii  de gheaţă
te chem în nopţi ce  scârţâie de dor
zăpezi de veşnicii şi-o dimineaţă
promit să-ţi fiu, până la ultim nor.

marți, 13 decembrie 2011

răsărit


ştiai că vin, ştiam că mă aştepţi
printre furtuni de temeri şi dureri
purtam un răsărit apus de ieri
pitindu-l printre nori ursuzi pereţi.

perdele de-amintire şi regret
le-am prins în tocul altui anotimp
am ezitat, m-am amânat un timp
dar azi deschid fereastra dinspre piept

un mac nestins în suflet ţi-am purtat
ard şi acum petalele-n făclii
ştiai ce simt, ştiam că vei simţi
oricâte geruri ne-au cutreierat

ştiai că vin, suflet fără coperţi
cum ştii să mă găseşti într-un cuvânt
m-au reţinut tăceri, să uit că sunt
dar am ajuns…ştiam că mă aştepţi.

duminică, 11 decembrie 2011

ce-ar fi de spus


Ai vrut să spui ceva, mi-aduc aminte
ce-ai vrut să-mi spui? ce-ai vrut să nu-mi fi spus?
am împietrit…şi nu mai cred cuvinte
e prea puţin, e mult sau nu-i de-ajuns?

Muguri de piatră încolţind în suflet
pentru un munte stâncă am ajuns
ninge cu zguri de zori, ninge cu foşnet
ce-ai vrut să-mi spui? ce-ar mai fi fost de spus?

Întâmpin anii cu uitări pe frunte
brăzdează  frigul ochii de granit
dar nu mai plâng în lacrimi sau cuvinte
ce-ai vrut să-mi spui oricum n-ai fi rostit.

Zăpezi de flori, floare de colţ şi piatră
ascund în pieptul de priviri ascuns
ce-ai vrut să-mi spui păstrează şi mă iartă
tot ce-am iubit e tot ce nu mi-ai spus.