marți, 14 octombrie 2014

nostalgii

mi-e dor de ceruri blonde
cu lună fără cearcăn,
de ploile grăbite şi norii ciufuliţi,
de tunete-n silabe, adesea bâlbâite,
de ruşinarea serii când ne găsea iubiţi.
e început de toamnă, de zile scorojite
ce par că se-ngustează, nu numai se micesc
pe trotuarul orei, mai rar se-adună paşii...
ne ofileşte clipa,
ceţuri ne urmăresc..
buze invidioase, de struguri copţi în vie,
râd că îmi fac din vară visului înveliş
însă căpruiul toamnei,
oricât vrea să mă-mbie
zău că nu-mi place mie, n-o spun cu ocoliş.
mie-mi lipseşte zborul
de puf de păpădie,
mie mi-e drag pământul cu flori,
nu cu pistrui
fraged sărutul nopţii şi buclele de rouă
îmi vor lipsi o vreme,
ca mie, nimănui.