cum streaşina a prins a lăcrima,
sure zăpezi se sting de-atâta jale
că-i dusă iarna,
ducă-se cu ea,
ducă-se cu ea,
din suflet, gerul ce mi-a dat târcoale!
sperând să plece, am deschis un geam
deschis să stea, nu-s eu îgrijorată!
soare va fi, răbdare încă am,
chiar de vin ploi
şi vânturi or să-mi bată.
şi vânturi or să-mi bată.
să-mi aminteşti la toamnă să-l închid,
să nu mă mai surprindă prima brumă;
de-ajuns mi-a fost să-ndur atâta frig,
o iarnă cât un veac
şi-o săptămână
şi-o săptămână
dar pân-atunci, tu, vino să m-ajuţi
cu varul vieţii-n doi să zugrăvim
pereţii goi
şi vom pleca desculţi
prin primăveri, un timp să veşnicim.şi vom pleca desculţi