iertări

şi poate că n-ai fost decât un vis

un vis frumos, aş spune,dar ce trist

cuvântul geme-n plânset răguşit

când strâng doar spini în suflet, mărăcini.

să-ţi spun ’la revedere' , nu-i curând

dar nici adio nu-i, ce gol cuvânt!

să tac, să uit,

cum aş putea pansa

ce rană sângerând,

a mea, a ta...?

dar poate-am fost numai un vis şi-atât

eu, ţie, mie, tu,

nimic mai mult...

rog să-ngropăm securi ce ne-ar sfârşi

numai iertând,mai câştigăm o zi.