vineri, 28 iulie 2017

a fi

drum bun, iubire,să fii fericit
să-ţi fie clipa strop de infinit
ce-a fost, a fost, ce va să fie, fie
şi clipa fie feerie, ţie, mie.


nu te condamn, chiar să blestem, nu ştiu
doar ne-am fost plin şi tot pe-atât pustiu
nu au vreun sens cuvintele acum
mersul e mers, cât sufletul ni-i viu.


tu du-te, merg şi eu, pe calea mea
oricât, mereu, ne vom tot întreba
cine-a greşit şi chiar ce mai contează
atât cât inima în piept rămâne trează.


drum bun, iubire, eu te voi numi
minunea clipei ce mi-a fost a fi.

drum bun!

mă dor singuătăţile, ucid
cuvintele mai tare dor, când sunt cuvinte
în lipsa lor, atunci când tac, te strig
asemeni unui om desculţ în munţi,
fără veşminte.
unde eşti azi, suflet în care eu mă scald
ca un copil, în lacuri, fără griji?
unde eşti tu, nălucă printre mânji,
să te cutreier ca pe-un drum de altădat?
aleg să tac, nu te mai strig de-o vreme
ecoul nu mi-a fost amic nicicând,
nicicum cuvânt
dar chiar de zilele-mi vor fi curând blesteme
eu mă închin şi surâzând, răspund:
să-ţi fie bine şi să uiţi de mine
să râzi în fiecare zi ce o petreci
iar dacă bucuriile-ţi vor fi depline
să ştii că te-am iubit şi ţi-am dorit

să faci poteci de-apus şi răsărit

chiar şi din lutul plin de mărăcine.

duminică, 16 iulie 2017

înainte

merg şchiopătând prin viaţă, zi de zi
şi mulțumesc oricărui gând ce mă trezeşte
chiar dacă viaţa nu mi-e dat-a fi
decât coşmar, în loc a-mi fi poveste.
pas după pas, târâi un vis, zicând
că nu e om să nu creadă-ntr-un zbor
altfel, am fi cu toţii zombi vrând,nevrând,
pierduţi pe-un câmp de sorţi ce nu ne vor.
merg şchiopătând, călcâie-mi sângerează
pe drumul plin de cuie şi refuz,
doar gândul către tine nu mă lasă
a-ngenuchea iubirii ce-o acuz.
şi o acuz, ea singură-i de vină
că mai înaintez pe-acest drum blestemat
dar cât mi-e visul vieţii mele şină,
merg, şchiopătând, şi iert tot ce mi-a dat.