cât încă leru-i ler, un drept la vis mai
cer
că numai ce-am păşit, în timpul meu
grăbit
cu stângul am călcat, nu-mi fie cu bănat,
şi am iubit ca sfânt, tot omul pe
pământ...
dar azi mai mult ca ieri,cu părul nins de
ger
sugrum în sfâşieri, glas fără primăveri,
rugând în ce-am greşit să-mi ierte de-am
mâhnit
stingând şi eu în piept tot ce mi-a fost
nedrept.
om din pământ născut, sub cerul crud
cărunt
îmi ţin braţul întins în stânga unui vis
ca omul de timp nins, de doruri greu
cuprins.