joi, 24 noiembrie 2016

leruri

noiembrie atins de agonie
închide-albumul zilelor de miere
de-acum aştept fulgii cuprinşi de vrie
şi luminiţe-n geam dansând ca iele
vor scârţâi nelinişti reci sub paşii
strivind lucirea unui cer căzut.
curând vor mai zâmbi doar copilaşii
pe-un derdeluş cu pete mici de lut.
pitici vor răzui norii degrabă
să cearnă albele uitări ca o perdea
când leru-i ler, o inimă întreabă
oare speranţa ştie-a patina?

miercuri, 23 noiembrie 2016

plecări

am înteles că pleci, după tăceri
îmi tremura o rugăminte-n glas 
aş fi rostit-o azi sau poate ieri
dar m-ai oprit cu bunul tău rămas
ai hotărât să ne despartă lumi
aproape-am fost dar am rămas tot doi
să-ţi spun că-mi pare rău, la ce-o fi bun?
nici tu nu crezi, nici eu nu dau ’napoi
mergi, dar, pe drumul tău, de noi departe
la urma urmei totu-i cu folos
împachetează din ce-a fost o noapte
să-ţi aminteşti ce am trăit frumos
mai pune în bagaj o sărutare
a buzelor ce n-au grăit chemări
rămân, tu mergi pe singura cărare
fără sosiri, dorită de plecări.

vineri, 11 noiembrie 2016

lie, ciocârlie

e ca şi cum ar fugări un vânt în zări
pe-un câmp de spini, plăpânda păpădie
îndurerată ca o lie ciocârlie
aşa te zbaţi când îţi iei viaţa la-ntrebări.
e ca şi cum un cer plin de rugini
îşi scutură amaru-n ochii tăi
vezi doar pustiul zborului prin văi
îndurerată ciocârlie printre spini.
chiar ca şi cum nimic n-ar mai conta
te-aşezi pe cioata unui gând sfârşit
când timpu-i puf de păpădie-n vânt gonit
doar poezia-i, lie, vocea ta.