vineri, 28 octombrie 2016

însingurări

îmi caut gândul pe poteci ca-ntr-un pustiu
ce rece-i prundul peticit de frunze!
unde să te zăresc, unde să fiu, nu ştiu
şi merg de parcă aş păşi niciunde.
în dreapta mea, pădurea cu pistrui de rug
fură priviri, e-un templu de lumină
numai pe tine paşii-mi nu te mai ajung
şi umbra mi-e lividă, ca de-o vină.
un aur inutil îmbracă plopii sluţi
ce nu mai ştiu, ca mine, niciun zâmbet
cum aş putea să iert, zâmbind, şi tu să uiţi
că vom jertfi tot verdele din suflet?

joi, 27 octombrie 2016

Vis mereu nescris

când timpul ţi-a ajuns piatră de moară
şi visul bate pasul sec pe loc
orice cuvânt e ca făcut să doară
şi clipa ta e-a zeilor trist joc.
tu nu privi-napoi, ajungi curând să plângi
chiar de zâmbeşti amar, trecutul ţi-e fior
şi zilele ştiute-s răni adânci
fie că râzi sau plângi, tot lupţi c-un dor.
învaţă să accepţi prezentul cum ţi-e dat
să nu întrebi de ce şi până când
iar timpul va croi un drum ciudat
pe care-ai vrea să mergi oricum, oricând.
vezi? asta-i viaţa, nu-ntreba de ce
fie că-ţi place, fie că n-o vrei
atunci când o goneşti , prea repede
devine vis şi uiţi că-i doar crâmpei.

https://www.youtube.com/watch?v=Bd2ZZOdtPR8