luni, 13 iunie 2016

alt drum

de-ar şti negrul cum mi-e gândul
de-ar şti lutul sub copită
că-s mai mult decât strivită
ar păli, cu toate-n vântul
ce le-ar şterge ca pe mine
albe nopţi şi negre zile.
spune-i tu, odor, să-i spui
cum mă zbat şi cum n-am glas
nici de-un ultim bun rămas
parc-aş fi a nimănui 
talpă goală fără drum
din mereu înspre acum.
tot mă duc, odor, odor
lasă-mă, te rog, să plec
inspre drumul fără mers
mai departe de-un ocol
să nu ies în calea lor
să nu-mi ştie niciun dor
că mă sting dar tot nu mor
şi-mi râd flăcările-n foc
ciori cu-al meu soroc în cioc
de mi-e clipa mai deloc
iar eu plâng zâmbind la tot...
până când, că nu mai pot! 
of, odor, odor, odor, 
nu-mi ieşi mâine-n pridvor
poate pot pleca, să merg
spre ce-am fost şi mă petrec
fără glas,zâmbet, cuvânt
fără trup, doar dor şi vânt.