miercuri, 25 septembrie 2013

întrebare

trecând prin viaţă, tot ce las în urmă
pe lângă fapte, fie-mi cu iertare,
e un cuvânt, că vorba mi-e stăpână,
să fii om  azi, e ca o lumânare?

de arzi puternic, dăruind  lumină
e bine unora, celor ce le zâmbeşti
dar multe muşte-n jurul tău se-animă
şi-ajungi osândă, zmeu chiar, din poveşti.

de arzi cuminte, lin trecând prin viaţă
nu-i nimenea să creadă că ai fost
ochii străini te văd ca pe  o zdreanţă
tocmai acei ce-ţi cer un adăpost.

ar fi cel mai din urmă fel de-a trece
prin timpul tău, contur unui domol
pierzând şi tu regatul unui rege
dând viaţa toată  pe un dor şi-un gol.

dară, întreb, ca simplă lumânare,
cum să m-aprind? frivol, domol, vâlvoi?
ori luminând o viaţă-n închisoare
un trup de ceară, cu sufletu-mi sloi?

miercuri, 18 septembrie 2013

cuvinte

am scris de-atâtea ori atâtea rânduri
şi mai nimic în ele n-aţi văzut
erau, pesemne,noduroase scânduri
din care, mult mai bun, un pat mi-aş fi făcut.
dar vreau, acum , la un final de clipă
(că numai clipa o avem mereu)
să iscălesc, fără să port vreo pică,
toate ce-am scris, în care n-am fost zeu.
ci doar un om, cel dintr-un rest de lume
o adiere nu mai mult de-un ceas
trăire încalcită-n semne,urme,
în  litere dând sufletului glas.