muţenie

în cuvinte ne-am unit
şi le potriveam perfect
răsărit cu asfinţit
cerul ne părea poet...
în cuvinte ne-am rănit
şi ne-a fost poemul dramă
litere ca de granit
ne-au zidit iubirea - Ană...
azi, ascunşi printre tăceri
ca după perdeaua deasă
catifea de-ndurerări
nici uitarea nu ne-o lasă.

să auzim de bine!

cobor aici!
nu mai pot merge
mi-e sufletul împrăştiat
în toate colţurile vieţii
în toate visele tăiat.
te las, de-acum
mi-a părut bine!
nu mă privi, să pot pleca
uită-mă azi,
nu-s o minune
în care să mai crezi cândva.
cobor aici,
mergi mai departe!
din drumul tău nu te opresc
doar visele ne-au fost păcate
ori, a visa, e totuşi, omenesc ...

stare

azi plouă
cum n-a mai plouat niciodată
din cerul vâscos,
de un verde-amărui
rafale de gând năvălesc laolaltă
şi  eu nu sunt eu,
ce-am ştiut văd că nu-i.
prea plouă
cu picuri de plumb ori  de piatră
orbind  răsăritul
sub  nori încruntaţi
de-ar fi doar o  stare simţirea trădată
n-ar fi de furtuni
ochii mei îngropaţi...