voi, gânduri nisipoase ce vă cerneţi
pe când un zâmbet îmi veţi limpezi?
de vise şi de zboruri ce vă temeţi?
sunt amintiri din ceea ce-mi va fi!
când tulburi sunteţi, ochii mei, ca cerul
sclav norilor,reci păsări cenuşii
pierd din sclipirea stelelor,îngrop eternul
ca papuşari cu lacrimi pământii.
nori ghemuiţi sub pleoape dau în ploaie
spălând obrazul de al lui păcat
curăţ regrete, zori de colb şi zoaie
dar sufletul bălteşte înecat
dar sufletul bălteşte înecat
aluviuni de temeri fără minte
se-aştern în suflet cu fiece zi
se-aştern în suflet cu fiece zi
n-o să-mi ajungă marea de cuvinte
să-l pot salva...ce mlaştină voi fi!