Îţi aminteşti ce-ţi povesteam?
pe coridorul vieţii
doar uşi închise, niciun geam
şi-atât de goi pereţii
jur că nici gândul nu clipea
de teamă să nu piardă
o lumânare ce părea
că umbra mi-o dezmiardă
îmi amintesc un plâns bizar
ori şoapta unor trepte
şi tremurând fără habar
rugam îngeri să ierte
pereţi-s muţi şi cerul surd
prea multe uşi închise...
îţi aminteşti? parcă-i demult
şi par că-s numai vise
dar vis n-a fost… doar nefiresc
nici prea demult, nici mâine
doar un destin: să rătăcesc
numindu-te „străine„
dar aminteşte-ţi de-ai să pleci
cum scârţâie durerea
şi cum răsună-n ziduri reci
un singur cânt…tăcerea.