joi, 19 ianuarie 2017

sfat

dar arde-mă,soare, ca vântul, cu vântul
că putred mi-e visul în suflet, căruntul,
ca vorba şi pasul, mai rar, tot mai sec
vezi lemnul în ape, la fel mă petrec.
loveşte-mă, ploaie, loveşte cu pumnii
în pieptul ce ţine legată ca-n funii
o inima oarbă, iubind ce nu-i dat
îneac-o să uite că totu-i uitat.
acoperă-mi ochii, ninsoare, când cazi
să nu-mi văd pustiul, stăpân,în extaz
să-mi fulguie lacrimi din sufletul sloi
omătul să ierte uitarea de noi.
apoi, ghiocelul şi-a lui rândunea
să vină, de vor un gând verde să-mi dea
acum, doar o vorbă să-ţi spun, îndrăznesc,

ai grijă de suflet, că restu-i lumesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu