despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

joi, 18 februarie 2016

la fel...

Nu sunt sub talpa timpului o urmă
cum nu-s fărâma unei veşnicii
ci doar o zi ce noaptea grea o curmă
cum nu am fost, la fel nu voi mai fi.
Ca orice zi port răsărit în zâmbet
când ochii îmi dezmiardă dimineţi
amiaza, tainic o dosesc în suflet
să pot zâmbi cât pentru zece vieţi.
Inevitabil, seara mă ajunge
nu-i umbră încă, dar departe nu-i
cât voi mai râde tot pe-atât voi plânge
până-mi va fi apus în ochi căprui
mi-e teamă, recunosc, de nefiinţă
poate pentru că nu îmi amintesc
ce-am fost, de-am fost, când nu am fost sămânţă
pe-acest pământ, în timp ce glăsuiesc.
Dar când va bate ceasul greu a noapte
mă voi gândi la tot ce am iubit
oricât n-aş vrea, voi merge mai departe
şi voi pleca, la fel cum am venit.


tăceri în plus

„ţi-am împlinit un vis„ - aşa mi-ai spus
când trenul fluiera indiferent
tu n-aveai nicio vină,
nici eu glas
l-ai sugrumat cu bunul tău rămas...
n-ai înţeles, tăceam incoerent
doar visul meu din urmă îţi striga
să nu mă laşi să plec!
nedumerit,
tu mi-ai zâmbit , de ce n-ai zis ceva?
de-ai fi atins obrazul c-un sărut,
ai fi ştiut... păream dar nu eram;
aveam un suflet,
s-a despins atunci
de trupul însoţit de-un geamantan.
n-ai întrebat nimic, cum să-ţi fi spus
“eu numai lângă tine pot fi eu” ?
dar trenul fluiera...
era de-ajuns să nu auzi cât respiram de greu.
nu m-aş fi dus,nu mi-aş fi amăgit
ultima şansă de-a simţi că sunt
„ţi-am implinit un vis„ - te-aud şoptind...
puteam sa-mi fi dorit
un zbor ucis?

bloguri vizitate

Translate