ler

cât încă leru-i ler, un drept la vis mai cer

că numai ce-am păşit, în timpul meu grăbit

cu stângul am călcat, nu-mi fie cu bănat,

şi am iubit ca sfânt, tot omul pe pământ...

dar azi mai mult ca ieri,cu părul nins de ger

sugrum în sfâşieri, glas fără primăveri,

rugând în ce-am greşit să-mi ierte de-am mâhnit

stingând şi eu în piept tot ce mi-a fost nedrept.

om din pământ născut, sub cerul crud cărunt

îmi ţin braţul întins în stânga unui vis

ca omul de timp nins, de doruri greu cuprins.