orb

lung tricoul şi-al lui rând
dar mai lung e al meu gând
ce cuprinde ore-n şir
când în doruri mă deşir
ca un fir sărit de aţă
ca un ceas
gong după gong
plin de vorbe nezicânde
într-un gol de vorbe sec 
şi de râsuri oarbe, surde
şi de vremuri goale-n cot
ce mă dor 
când mă socot
că nu-i viaţă, ce mi-a fost
de mă cerne pe de rost
timpului şi-al lui secund
căruia mă plec şi plâng
zi de zi, seri, dimineață 
şi de uit, uitând de viaţă
amintesc de-un orb prin ceaţă
când de tine mă lovesc
chiar de jur că şi-n blesteme
tot pe tine te iubesc!