răscoliri

mă mai întreb din când în când

ce faci, unde ţi-e pasul

şi câte-un  braţ de dor  păgân

îmi gâtuie iar glasul.

mă-ntreb, aşa, ca un bătrân

ce nu mai are zile,

cât colb s-a pus pe-al nostru drum

şi cât peste iubire?

ce medic pieptul ţi-a cusut

din suflet când m-ai smuls?

sau amintirii ce-ai făcut

de nu mai  are puls?

degeaba-ntreb, oricum nu pot,

nu poţi schimba ceva...

frumosul nostru, cât a fost
e viu în slova mea.