happy end

e uneori viaţa ca un corset
în care inima-mi se zbate porumbel
în colivia dragostei de tot
şi doar un zâmbet ce-i mai dă avânt,
suavă adiere dintr-un ieri,
plăpândă amintire-a unui timp
în care doi zburam pe-acelaşi vânt
şi nu credeam în aripi de oţel
ce azi mă-nchid ca pe un penitent
în brate de absenţe ce te cer....
cumplite chinuri mă întorc pe dos
când mă avânt în visuri ce s-au frânt!
ce vorbe ne spuneam, de-nţelegeam
şi ne-nţelesuri ce n-au astăzi rost?
copii senini, iubindu-ne frumos
am fost în anotimpul unui vis
ce nu avea-nceput
şi nici sfârşit
într-un cuvânt...
dar, iată, un cuvânt
ne-a fost un stăvilar de neînvins
şi-am amuţit în peşteri de tăceri
de nu mai ştim ce brate ne-au cuprins...
aprige smulgeri, bulbi de primăveri
rodeau din treceri veşnicii pe-un ram
când mă iubeai,când te iubeam,...
cât dor
penele zborului de dăruire sterp
cum mor trăind în lipsa ta,
cum mor!
când amintindu-mi doar
zvâcnesc în piept
cumplite zbateri de-a trezi un ieri...
dar nu mai cred în vieţi
cu 'happy end’.