sâmbătă, 17 octombrie 2015

simplu

poţi spune 'albastru'
în loc de ”te iubesc'
atât mi-e de senin
în preajma ta.
poti inunda toate văile
cu un zâmbet
atât de mult îmi curgi
în priviri, fiind.
poţi exista o clipă
oricum vom fi etern,

iubindu-ne.

timpul aurului trist

arbori de-ar fi crescut din mine
s-ar fi desfrunzit
greier de mi-ar fi fost cuvântul
ar fi amuţit.
dar om am fost să fiu
şi nu am frunze
frigul nu-mi face din cuvinte sloi
săruturi încă-mi tremură pe buze
doar umbra noastră nu ştie de noi.
oricât aş vrea să-mi fii îmbrăţişare
ca soarele în brazda unui câmp,
doar pribegii mă prind într-o strânsoare
din care nu mai pot scăpa,

ce toamnă-n gând!

pesimistului

nu vreau să cred şi nici n-am cum
când spui că-i tot minciună
dau veşnicia pe-un scurt drum
dar nu te iau de mână.
eu cred în suflete, mai sper
că ochii nu înşală
şi pun zălog întregul cer
pe-un zâmbet de migdală.
duc munţi, în suflet, de dureri
ştiu cum suspină norii
dar nu dau mâinele pe ieri
nici de-mi blesteamă zorii.
trăiesc boem, cred şi iubesc,
n-am timp de îndoială
deşi mi-i felul pământesc

n-am gânduri de spoială.

iubire

eu vieţii îi făcusem nod
din prima dimineaţă
când încă mai credeam că pot
să-mi iau zeii la harţă.
lipisem visul zdrenţuit
cu gând de veşnicie
habar n-având cât infinit
e-n clipa de beţie.
şi ce beţie făr-alcool
îmbată nefiresc
lucidul sufletului gol
c-un simplu „te iubesc„!
ce zăpăcire prinde-n dans
zilele ca nebune
când de la pol la pol, un pas
faci, doar de-i spui pe nume.
cumva ea n-are început
ori nimeni nu-l vorbeşte
îi dai de gust într-un minut
şi brusc eşti o poveste.
zic genii că-i o boală grea
snobii, închipuire...
eu nu cutez să-i spun cumva

dar vreau să-mi fie fire!

marți, 6 octombrie 2015

pact

să facem pace!
eu îţi dau la schimb
toate tăcerile
tu doar dă-mi un timp
în care să fim noi
prin azi, prin ieri
printre cuvinte
prinse-n mângâieri
prin ploi,
prin plopi
un puf de păpădie
în zbor uşor
de fericire vie...
să fim cum nu ne-am amintit nicicând
stoluri de vise, cu aripi întinse
duse de vânt, purtate de iubiri
peste pământ
peste priviri şi ceas
până în pragul bunului rămas.
să facem pace!
nu-i nimic mai sfânt
decât iubirea
ce nu-ncape în cuvânt.