sâmbătă, 17 octombrie 2015

timpul aurului trist

arbori de-ar fi crescut din mine
s-ar fi desfrunzit
greier de mi-ar fi fost cuvântul
ar fi amuţit.
dar om am fost să fiu
şi nu am frunze
frigul nu-mi face din cuvinte sloi
săruturi încă-mi tremură pe buze
doar umbra noastră nu ştie de noi.
oricât aş vrea să-mi fii îmbrăţişare
ca soarele în brazda unui câmp,
doar pribegii mă prind într-o strânsoare
din care nu mai pot scăpa,

ce toamnă-n gând!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu