de visuri însetat, de drum uitat,
ce aspre vânturi, palme-ale tristeţii
mi te-au bătut pân-ai îngenuncheat?
suflete fără zori de-o zi senină,
ce mal abrupt de valuri înjunghiat
aşteaptă o corabie să vină
când şi speranţa l-a abandonat?
o, suflete, a timpului epavă
cine să-ţi vadă vechi catargul drept
când de rugini eşti plin ca de otravă
şi nu-i ocean să te mai poarte-n piept?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu