trecut

sunt duse toate, nu le învia
nu le-aminti, trezindu-le din moarte
au fost atât cât au ştiut a fi
lasă-le azi,
rămână duse toate!
au fost poteci
pe drumul ce ne-a fost
cu ierburi mari
crescute-n colţ de piatră
le iartă,
ne ştiu paşii pe de rost...
un anotimp, măcar, te rog,
le iartă!
ai închis ochii de atâtea ori
şi i-ai deschis mai plini de întuneric...
când mă-necam de dor,
ai respirat...
respir eu, azi,
spune-mi că nu te merit
și ne iartă.