despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
iartă,uită și nu privi-napoi, dacă vrei să valoreze clipa.

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 19 aprilie 2013

aşteptări


aud ecoul unor amintiri
ce încă n-au trecut prin viaţa mea
văd paşii unui vis fără opriri
e-un fel de a ghici
prezenţa ta.
două pahare se ciocnesc
voios
sunt implinite,
noi am fi la fel
un aer zgomotos
atât de roz
conturul nostru,două vieţi în el.
în cameră plutesc doar puf şi fulgi
fulgi dintr-o pernă amorţită-n timp
într-o cămaşă lungă, plete lungi
eu par poveste şi tu singur scrib.
vezi cât de plin e în cuvinte tot?
şi visele par goale fără noi
de nu va fi să fim, eu te provoc
rescrie soarta pentru amândoi!

mulţumire


mi-ai văruit pereţii zilei în calvar
râdeau pe-un ram de mucegai
priviri umbroase
ca într-o plasă de păianjeni flămânziţi
mi-am prins, crezându-te,
aripile-n angoase.
aveam să fiu gustarea morţii la dejun
curgeau sfârşiri în vene,
amorţiri în oase
cum de-am crezut în tine, n-aş putea să-ţi spun
dar nu mai pot s-ascult
motive languroase.
vei fi trecut...
paşi pe un drum înnoroit
n-am să-l merg iar
chiar de-o să ţin ritmul în loc
au fost prea multe, mult prea grele de grăit
de-mbrăţişez tăcerea,
e tot ce-ţi recunosc!
nu-i alt cuvânt să-l spun atât de cert:
eşti singurul sfârşit ce nu-l regret!

crez


de vorbă la o cană de răstimp
ziceam de gânduri şi de-o lume toată
când, câte-o şoaptă-mi reproşa zâmbind,
răstălmăcindu-mi vorba înnodată:
-tu nu vezi bine, ce-i în lumea voastră?
nu vezi ochii ce-n pământ ţintesc?
spre-a străluci,
şi steaua în fereastră,
sărută nori, călcâie ce-o strivesc?
-eu nu mă plec! ignoră-mi capul drept
nu mi-l struni, ca şeaua pe un cal
eu nu sărut pământul să-l deştept,
când munţi, stăpâni, nu mă gasesc egal!
-vai, cum gândeşti? nu-i oare nebunie
să-nfrunţi furtuni ce frunţi de munţi îngroapă?
eşti doar un om, revino-ţi din trufie
nu-i laudă din tine ce se-adapă!
- îi zici trufie, eu i-aş spune crez
şi nu chem broaşte-n iazul meu de vise
de nu plec fruntea, văd al vieţii miez
de-o plec, văd rădăcini de rugi ucise!
fii tu în locul meu, şoaptă de vânt
încearcă tu să taci ce ai de spus
să vezi cum din surzimi îţi sapi mormânt
să văd cum poţi intra în el cu un surâs!
şoapta atunci, sări ca dintr-un arc
-eu voi fi lumii cât va fi etern
nu mă înving tăceri,vorbe  nici  leac
sunt evadarea dintr-un mut infern!
-cum simţi şi tu, tăcerea mi-e blestem
dar nici cu vorba nu fac nuntă mare
îţi semăn, şoaptă, ce umil te-aştern
dar numai ţie voi să-ţi cer iertare!
te-aş fi strigat dar ce ecou nefast
când cu muţimea lumea te confundă
în tot pământul, cât de lung şi lat
n-oi fi nici eu ca ploi ce tălpi  ce lut sărută!
eu nu te tac, ţin capul sus şi breaz
să-mi plouă norii palme peste faţă
voi înroşi al lumii fad obraz
că nu-i destin să te târăşti prin viaţă!

bloguri vizitate

Translate