nimicuri

restul de suflet ce-a rămas e-al meu
am să-l păstrez să am din ce mă duce
voi adăpa turme de gânduri
însetate
şi voi hrăni din el
visuri flămânde
din el îţi voi zâmbi prin margarete
când lemne îmi vor construi cetate
când toamna, scrijelindu-mă pe-o cruce
îmi va fi timpul ce mă dă deoparte..
tu iartă-mă că azi nu ţi-l dau tot
n-am cum!
atâtea firmituri ce le-ai pierdut
atâţia stropi
ce-au curs pe lângă buze
când tu flămând şi însetat ai fost
nu te-au durut
dar trupu-mi sângerează.
puţinul suflet ce-l mai duc acum
e tocmai ce-ai crezut că nu contează.