sâmbătă, 19 octombrie 2013

o altă zi

în fiecare zi îmi beau cafeaua
greoi prin zorii fumurii privesc
acelaşi aer gri, de-ar fi ţigara
dar e un dor de care mă izbesc
tristeţi mă tutuie ca pe-un coleg
de-o viaţă
şi mă desprind, nor dintr-un ultim cer
speranţa-i dusă-n altă dimineaţă
când ceasu-i sec,nu mai am  timp să sper
tu n-ai să vii, cafeaua-i mult prea rece
tuşesc, mă gâtuie al zilei colier
unde-am greşit? iubirea n-are lege
deci cui justeţe astăzi să mai cer?
înghit în sec, un sec ce încă doare
am multe de făcut, zâmbesc subtil
nu-mi pare rău că viaţa mă întrece
nici nu ma bucur, totu-i inutil.
sunt vie! vie-mi spun?
nu-s rug de struguri
şi nu-i nici strop de soare
să-mi dea zilei muguri!
e toamnă până-n degetul cel mic al lumii
dar ce isteţi îmi par acum nebunii
ca un vârtej de frunze mă ridic
scutur anost nopţi fără rost în ploaie
de-atâta colb, în geamuri văd un pic
zâmbetul zorilor
acoperiţi de zoaie.
c-un gest grăbit,sting într-o scrumieră
un ultim gând,vis întrerupt de-un ceas
pe fruntea încreţită de tăcere
susură trist al amintirii glas
arunc peste un umăr o privire
parcă te văd venind şi parcă nu
un plin de umbre ca o ruginire
mă umple de regrete, nu eşti tu.
te caut ca pe-o şoaptă în tăcut
ca braţul rătăcit în aşternut
viaţa-i o  lista de ' you have to do'
eu, doar un jucător fără  atu.

spăl ceştile de zaţ ca de trecut
şi-nchei o nouă zi fără-nceput!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu